Egalitatea de sanse

Egalitate de șanse

Promovarea egalităţii de şanse va contribui la coeziunea socială atât la nivelul regiunilor de dezvoltare, cât şi la nivel naţional. Dezvoltarea unei culturi a oportunităţilor egale presupune implicarea directă a tuturor actorilor sociali din sectorul public şi privat, inclusiv societatea civilă. Protecţia socială şi incluziunea socială pot fi promovate prin acţiuni de combatere a discriminării, promovarea egalităţii de şanse şi integrarea în societate a grupurilor vulnerabile care se confruntă cu riscul de marginalizare socială.

Din perspectiva rolului pe care îl joacă egalitatea de șanse și nediscriminarea, este bine să fie lămurite câteva aspecte legal reglementate în această materie. Conform prevederilor art. 2, alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 137/31.08.2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată,  prin discriminare se înţelege „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice”.

Tipuri de discriminare:

Prin discriminare directă se înţelege situaţia în care o persoană este tratată mai puţin favorabil, pe criterii de gen, rasă, naţionalitate, categorie socială, handicap, boala cronică, etc, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situaţie comparabilă.

Prin discriminare indirectă se înţelege situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practică, aparent neutră, ar dezavantaja în special persoane aparţinând unui grup defavorizat în raport cu persoanele majoritare, cu excepţia cazului în care aceasta dispoziţie, acest criteriu sau această practică este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzătoare şi necesare.

În conformitate cu prevederile art 1, alin. 2 din Legea nr. 202/19.04.2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, prin egalitate de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi se înţelege „luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora”.

Conform articolului 2, punctul b) şi c) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 67/2007, prin principiul egalităţii de tratament se înţelege „lipsa oricărui tratament discriminatoriu, direct sau indirect, pe criteriul de sex, în special prin referirea la starea civilă sau familială”. Prin tratament discriminatoriu se înţelege „orice excludere, restricţie ori diferenţă de tratament, direct sau indirect, între femei şi bărbaţi”.

Egalitatea de şanse a evoluat în ultima perioadă devenind un concept mai larg care se referă nu doar la femei şi bărbaţi dar şi la relaţia cu alte grupuri dezavantajate dintr-o societate.

În timp ce egalitatea de şanse şi de tratament semnifică nivelul egal de vizibilitate, autonomie, responsabilitate şi participare a majorităţii şi a minorităţii dezavantajate la şi în toate sferele vieţii publice, discriminarea reprezintă tratamentul diferenţiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenţei, reale sau presupuse a acesteia la un anumit grup social.

Putem vorbi de discriminare, atunci când o persoană este tratată „mai puţin favorabil” decât o altă persoană în aceeaşi situaţie.

Câteva dintre cele mai importante documente privind egalitatea de şanse şi nediscriminarea, adoptate la nivelul ONU sau al UE, sunt:

  • Carta Socială Europeană revizuită din 03.05.1996, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 193/04.05.1999.

  • Prin Tratatul de la Roma (1957) s-a introdus principiul remuneraţiei egale pentru bărbaţi şi femei pentru aceeaşi muncă prestată.

  •  Tratatul de la Amsterdam (mai 1999) instaurează politici şi activităţi comune menite să dea naştere egalităţii şi să combată discriminarea între bărbaţi şi femei, să înlăture inegalităţile, să lupte împotriva oricărei forme de discriminare pe motiv de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credinţă, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală (Articolul 13).

  • Carta europeană a drepturilor fundamentale 2000 “Gender Equality Mainstreaming” (Abordarea integratoare a perspectivei de gen). Cu ocazia celei de-a patra Conferinţe mondiale a ONU privind femeile (1995), Uniunea Europeană s-a
  • angajat ferm să aplice strategia de “gender mainstreaming” (abordarea integratoare a perspectivei de gen), oficializată în prezent prin Tratatul de la Amsterdam.

  • Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) adoptată în 1979 şi intrată în vigoare în 1981.

  • Directiva 2002/73/CE din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă.

  • Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă.

  • Directiva 2000/43/CE de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică.

  • Directiva 97/80/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive de sex.

  • Directiva 96/34/CE a Consiliului din 03 iunie 1996 privind acordul cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului încheiat de UNICE, CEEP şi CES.

  • Directiva 92/85/CE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează.

  • Directiva 86/613/CE privind aplicarea principiului egalităţii de şanse între bărbaţi şi femeile ce desfăşoară activităţi economice pe cont propriu, inclusiv activităţile agricole.

  • Directiva 79/7/CE privind aplicarea progresiva a tratamentului egal privind regimul legal de securitate socială (protecţia împotriva riscurilor la îmbolnăviri, invaliditate, bătrâneţe, accidente de munca, boli profesionale, şomaj şi asistenţă socială).

  • Directiva 75/117/CE privind aplicarea principiului egalităţii de remuneraţie pentru femei şi bărbaţi.

Echipa de implementare a acestui proiect este alcatuita pe principiul nediscriminarii, asigurandu-se nu doar egalitatea de sanse intre femei si barbati, ci si accesul salariatilor la functiile din echipa indiferent de rasa, varsta, apartenenta religioasa, dizabilitati, opinii politice. Atributiile echipei manageriale si a personalului de executie stabilite prin proiect si prin fisele de post nu contin aspecte discriminatorii, accesul la functiile din echipa si stabilirea atributiilor fiind in directa concordanta cu pregatirea profesionala si experienta necesare pentru desfasurarea activitatii. Personalul echipei de implementare va fi educat permanent in privinta respectarii principiului egalitatii de sanse si a drepturilor persoanelor cu dizabilitati de a duce o viata normala, incluzand prevederile legislative in vigoare respectiv Legea egalitatii de sanse nr.202 din 2002 si Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Pentru informatii detaliate despre Programul Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative, va invitam sa vizitati www.fonduriadministratie.ro.
Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invitam sa vizitati www.fonduri-ue.ro.

Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului Romaniei.

Parteneri

ACI
MECS
ARES